Aprindeți luminile…pe Pomul de Crăciun (colind)

Și iarăși vremea ploioasă și-a pus în scop să alunge spiritul de sărbătoare. Se întunecă și străzile orașului încep să se scufunde în întunericul ce le cuprinde puțin cîte puțin. Sunt cu prietenii și mă gîndesc că de-aș fi singură mi s-ar face frică. Lumina  felinarelor, însă, încearcă să împrăștie ceața densă formând în jur un fum luminos.

Contrar condițiilor meteorologice și așteptărilor mele, în Piața Marii Adunări Naționale s-a adunat multă lume.  Mă strecor printre oameni, făcându-mi drum mai aproape de scenă. Vorba lupului din poveste: ”Ca să aud și să văd mai bine!”

Pe scenă, edilul capitalei, Dorin Chirtoacă, ne felicită pe toți cei prezenți, mulțumindu-ne că asistăm la inaugurarea Pomului de Crăciun și că am venit să dăm start împreună sărbătorilor de iarnă. ”Felicitări tuturor cu ocazia sosirii iernii, cu ocazia zile de 1 decembrie, cu ocazia apropierii sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou. La mulți ani Chișinău, la mulți ani Republica Moldova”, urează tuturor edilul.

Numărătoare inversă...3... 2...1 și ...Magie! Sute de luminițe de culoare roșie, argintie, albastră și verde se aprind de-asupra capului nostru. Nu e deloc ceea ce era în anii precedenți, anul acesta ai impresia că te afli la un bal de poveste. Și bradul anul acesta îmi pare mai mare și mai elegant. Împodobit cu o mulțimde de globuri și luminițe, el nu mai seamănă cu ”sperietoarea sovietică” din anii precedenți. Toate privirile se rotesc haotic în jur și din mulțime se aude cîte un ”wow” vrăjit. Momentul de feerie durează. Probabil în astfel de clipe, fiecare dintre noi visează la ceva, îi permite copilului din sine să revină, începem să credem din nou în Moș Crăciun. În ochii celor din jur se reflectă nu doar luminițele multicolore și mișcările ondulatorii ale acestora, ci și o bucurie de copil care tocmai și-a primit cadourile.

Cîtevai sunete ce răsună din boxele instalate pe scenă, mă readuc la realitate. Forfota și gălăgia din jur reînvie. Sunt în așteptarea concertului și primele cadențe muzicale mă înveselesc, deoarece am înghețat un pic.

  Rînd pe rînd în scenă evoluează trupe și interpreți autohtoni, iar pe lângă aceștia și formațiile Taxi și Direcția 5 din România. În piață, tinerii încep să se miște mai vioi, formînd grupulețe ce par niște insulițe dansatoare. O astfel de ”insuliță” dansează și țopăie chiar lângă mine. Aici îl recunosc pe Sergiu Bolbocean, coleg de cămin, care se desprinde pe cîtevai minute de ceata lor veselă și îmi mărturisește că se simte foarte bine în seara asta. ”Demult așteptam să vină Direcția 5, de aceea sunt foarte bucuros acum. Atmosfera e genială, iar Chișinăul e ca niciodată !”

Lîngă bradul împodobit cu mii de beculețe multicolore e forfotă mare. De când a fost aprins iluminatul lumea se înghesuie să facă poze. Probabil că această fotosesie va dura încă mult, deoarece fiecare din noi dorește să monumenteze în amintirea sa această zi, un nou un început de iarnă.

Concertul e pe sfîrșite și ”insulițele” încep să se rărească, doar cîțivai petrecăreți nu se dau duși nicidecum, dar frigul îi va alunga degrabă. Împreună cu prietenii, mă întorc acasă. Obraji rumeni, respirație întretăiată, zîmbete și licăriri în priviri, iar în sufletele noastre încă mai dăinuie povestea.