Prea rău să fie bine...

E joi, o dimineață obișnuită, plictisitor de obișnuită, cu vreme posomorîtă și vînt rece ce-ți întretaie respirația.

         Sunt grăbită și dispoziția mea scade cu fiece pas care mă apropie de universitate.

         La intrarea în bloc o jurnalistă intervievează puținii studenți care se grăbesc să intre în universitate. Iau o mină serioasă și-i dau jurnalistei de înțeles că azi nu sunt disponibilă să-i răspund la întrebări.

         Coridoarele universității, care în alte zile sunt supraaglomerate cu studenți veseli și gălăgioși, azi par pustii și reci, iar luminile palide ce cad pe pereții albi, creează o atmosferă de spital părăsit. În drum spre auditoriul în care urmează să avem ore întîlnesc cîțivai studenți care par la fel de buimăciți ca și mine, iar în ochii lor se citește întrebarea mută ” ce căutăm noi azi aici?”

         Și nu ar fi nimic deosebit în această zi. Nu e vorba de carantină sau altă situație excepțională care ne-ar face să stăm acasă. Vorba e că azi se sărbătorește Ziua Internațională a Studentului, iar eu studentă a anului III, sunt impusă să vin la facultate.

         Orele decurg insuportabil de încet și nimic nu ne poate scoate din amorțeala în care suntem, nici glumele profesorului, nici filmul propus de aceasta. Doar figura doamnei Angela Chiriac, ce ne deschide ușa, învie cîtevai scînteie de speranță în ochii noștri. Pînă și ea este mirată să ne vadă azi la ore, dar din păcate nu ne poate ajuta cu nimic și luminițele din ochii noștri dispar.

         Odată încheiate lecțiile, ne grăbim să închidem cît mai strîns nasturii de la paltoane și zgribulite părăsim universitatea.

         Drumul spre casă mă încălzeşte şi în căpuşorul meu apare ideea că ziua mai poate fi salvată. Ajunsă acasă însă, acest gînd cedează în faţa unui instinct mai puternic-foamea.

         Abia cîtevai ore mai tîrziu, după lungi discuţii cu prietenele, ajungem la concluzia că această seară o vom petrece fiecare independent.

         Ziua e pe sfîrşite şi faptul că azi nu am mers la nici un party, aşa cum au făcut majoritatea studenţilor nu mă întristă deloc. Sunt mulţumită că am avut posibilitatea să mă odihnesc.

         Şi chiar dacă nu toate poveştile au un început reuşit, sfîrşitul cu siguranţă e unul happy...Happy end!!!

Doua secole sub ruşi

            „200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul ţarist”, acesta a fost genericul dezbaterilor ce s-au desfăşurat în cadrul unei mese rotunde inter-universitare, organizată de Institul de Istorie Socială „ProMemoria” (Facultatea de Istorie şi Filozofie, USM), împreună cu Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova (Universiatatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău).

            Dezbaterile au fost deschise de conf.univ.dr. Igor  Şarov, decanul Facultăţii de Istorie şi Filozofie a USM, care s-a referit la probleme ale istoriografiei moderne şi contemporane, referitoare la Basarbia, aflată în componenţa Rusiei ţariste.

            Deasemenea, el a afirmat că : „Anexarea Basarabiei este o festă istorică de două secole, actul căreia n-a fost nici pe departe legal, dar a fost impus prin minciună, şmecherie şi cruzime- într-un cuvînt, prin forţa colonialismului rusesc. Regimul ţarist a urmărit să dilueze elementul autohton, încurajînd pe toate căile colonizarea Basarabiei cu populaţie alogenă. Dar istoriografia de la Chişinău a continuat, şi prin unele elemente, mai continuă să prostească lumea precum că „actul din 1812” a fost un rezultat obiectiv al evoluţiei istorice, a legăturilor multiseculare dintre popoarele rus şi moldovenesc.”

În cadrul acestei mese rotunde, au fost formulate mai multe iniţiative şi propuneri pentru

activităţi ulterioare.

Scriitorul Nicolae Dabija, membru de Onoare al Academiei Române, a ţinut să menţioneze că : „În timpul dominaţiei ţariste, ruşii avut grijă să oprească cît mai mult răspîndirea culturii româneşti în rîndul populaţiei Basarabiei. Sarcina intelectualităţii din R. Moldova este de a nu da uitării trecutul nostru şi de a-l trata cu mai multă pasiune. Pledez pentru o popularizare mai amplă a cunoştinţelor istorice la posturile TV şi radio, în presă periodică, etc.”

La masa rotundă au fost prezenţi şi au participat în dezbateri doctoranzi, masteranzi, studenţi.

Nicolae Boboc, student la Facultatea de Istorie şi Filosofie, a spus că : „Particip pentru prima oară la o astfel de conferinţă, însă ceea ce mi-a plăcut e faptul că am fost egali în expunere atît profesorii, cît şi studenţii. Mie ca viitor istoric, mi-a făcut plăcere să discut cu oameni care înţeleg importanţa acestui subiect.”

În rezultatul mesei rotunde a fost elaborat un Program de comemorare a celor 200 de ani de la anexarea Basrabiei de către Rusia ţaristă. În timpul cel ami apropiat acesta va fi depus la Cancelaria primului ministru al Republicii Moldova, Vlad Filat pentru a fi aprobat şi finanţat.

Festivalul Republican de creație artistică a tineretului studios

        

            E o dimineață rece și ceața ce s-a îngrămădit printre blocuri și mașini, prevestește o zi posomorîtă. Copacii par gîrboviţi de frig şi dau o nuanţă gri clădirilor. Intrînd în Palatul de Cultură, îmi dau seama că atmosfera aici este mult mai încinsă decît  afară, iar sălile mari și reci sunt încălzite de energia și emoțiile tinerilor. Costumați care mai de care și adunați în grupulețe, ei fac repetiții, iar vocile lor se răsfrîng prin sălile palatului.

A devenit deja o tradiție ca în ajunul Zilei Internaționale a Studenților să fie organizat Festivalul Republican de creație artistică a tineretului studios. Astfel de activități de amploare sunt organizate cu scopul antrenării studenților din instituțiile de învățămînt superior și  mediu de specialitate în activitate artistică, promovării valorilor spirituale în mediu studențesc.

Primii pe scenă au evoluat reprezentanții Universității de Stat din Moldova. Pe scena veche a palatului a urcat colectivul coral ,,Lira,, și sala a amuțit, ascultînd fermecată vocile înălțătoare. Rînd pe rînd s-au prezentat pe scenă formațiunea de dans modern ,,El Dans,, colectivul etnofolcloric ,,Crenguța de iederă,, și ansamblul de dans popular ,,Struguraș,, care au înviorat sala cu cîntecele și horele lor.

La concurs au participat colective artistice din 6 instituții universitare și 7 colegii. Deasemenea, în cadrul festivalului s-au prezentat ansambluri folclorice, orchestre de muzica populara,  colective corale, formațiuni de dansuri și alte genuri de artă tradițională prevăzute în regulamentul festivalului.

Prezent la acest concurs în calitate de membru al juriului, a fost și Nicolae Gribincea, șeful  secției tineret, cultură, sport, care a menționat că este foarte bine că cei de la sindicatele de învățămînt au organizat acest festival, deoarece este o activitate frumoasă, scopul căreia este de a pune în valoare tineretul studios și de a selecta dintre ei cei mai valoroși artiști pentru a se afirma și a crește.

Festivalul a durat 6 ore, și chiar dacă publicul din sală se rărise vizibil, scena nu rămas pustie. Tinerii nu au contenit cu cîntece, dansuri, spectacole, care nu au permis frigului și plictiselii să se apropie.

În rîndurile spectatorilor, l-am găsit și pe unul din membrii colectivului etnofolcloric Struguraș, Liviu Gulica care privea interesat ceea ce se petrece pe scenă. El mi-a spus că nu a avut emoții puternice, deoarece nu este prima sa evoluție pe scenă, dar a recunoscut că este o concurență destul de puternică, deoarece sunt colective foarte bine pregătite. Cu toate acestea tînărul este convins că reprezentanții Universității de Stat au făcut fața cerințelor și au reprezentat pe măsură instituția noastră.

Rezultatele  concursului vor fi anunțate la 19 noiembrie, iar laureații festivalului vor fi menționați cu Diplome ale Consiliului  General al Sindicatului Educației și Științei și Consiliului rectorilor, precum și cu premii bănești. Pînă atunci nu rămîne decît să așteptăm și să nu uităm să felicităm cîștigătorii.